Ingerul Din Transilvania

Se apropie 1 Decembrie şi…. ştiu că 25% dintre elevi cred că luni avem liber la şcoală pentru că este vreun cerc profesoral. Nu, dragii mei, luni lipsim de la şcoală pentru că 1 Decembrie reprezintă ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI. În acest an se sărbătoresc 90 de ani de la unirea Transilvaniei cu Moldova şi Ţara Românească.  

“Transilvania a fost a treia provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii. La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional Român şi românii din Partidul Social Democrat înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiţii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaţi. Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită!”

Sursa www.ziuanationala.ro

Cam acestea ar fi datele istorice despre data de 1 Decembrie. Astăzi, din păcate, această zi reprezintă mai mult un motiv de chiul de la şcoală/serviciu În marile oraşe, MApN organizează parade militare şi… printre altele, ziua naţională, reprezintă un prilej de campanie electorală.

Cu această ocazie aş mai dori să promovez un articol scris în urmă cu aproximativ o lună. Articolul face referinţă la românii de peste Prut care încă mai visează la o unire a Basarabiei cu România. Articolul are şi un titlu pe măsură şi consider că merită citit şi comentat:
 6 milioane de oameni strigă ROMÂNIA într-un singur glas

Aşa cum, desigur(vorba lu Năstase), cere tradiţia, în continuare voi prezenta mai multe filmuleţe în care este promovată imaginea României şi a armatei române.

Forţele navale române:

 

 

Respect şi onoare - Armata Română

 

Vânătorii de munte:

 

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!!!

 

Se spune că era odata o vulpe şi un şoim care se certau mereu, chiar şi fără motiv.
Într-o zi, vulpea a pus gând rău şoimului;
-Eu mănânc pui de găină şi…la nevoie şi găini. Oare ce gust are carnea de şoim???
După cum toţi cunoaştem cât este vulpea de şireată, ea puse la cale un plan;
-O sa fiu foarte draguţă cu şoimul, ba chiar o să-l invit la masă şi atunci…haţ..hihihi, sigur o sa-mi ating scopul…
Zis şi făcut. Vulpea a început să se plimbe prin locurile unde ştia că îl găseste pe şoim.
Din vorbă-n vorbă il convinse pe şoim ca într-una din zile să ia masa împreună.
Bănuind că vulpea pune ceva la cale, şoimul a fost de acord cu o condiţie, aceea de a lua masa în bârlogul lui Moş Martin, un prieten vechi de-al lui.
Văzând că nu are de ales, vulpea a acceptat, gândind că va găsi ea o soluţie.
După discuţie, vulpea a început sa umble pe la rudele sale pentru a face rost de cele mai bune mâncăruri, promiţând că va împarţi şoimul cu ele.  (cu rudele, bre, nu cu mâncărurile)
În ziua ospăţului, vulpea ajunse la urs cu câteva ore mai devreme, pentru a pregati şi aranja masa. Ştiind despre ce este vorba, ursul a primit-o pe vulpe, ba chiar a şi ajutat-o.  Când şoimul a ajuns la bârlogul ursului, cei trei s-au asezat la masă şi au început sa mănance. Vulpea se gândea doar la planul ei:
- Trebuie să scap de boşorogu’ ăsta pentru că altfel nu-l pot prinde pe şoim.
Încercând sa distragă atenţia lui Moş Martin care era tot timpul cu ochii pe ea, vulpea s-a prefăcut că s-a ars luând o cratiţă de pe foc, ştiind că sigur, acesta va sări în ajutorul ei şi nu va mai fi atent la activităţile sale.
Profitând de ocazie, vulpea s-a repezit la şoimul care atent fiind a zburat, iar in loc sa-l muşte pe şoim, aşa cum plănuise ea, l-a muşcat pe urs de coadă aşa de tare încât i-a rupt-o.
De furie, ursul, imediat a prins-o şi a bătut-o pâna când i s-a inroşit blana, şi… de atunci nu mai are ursul coadă şi tot de atunci e si vulpea roşie şi pitică.
Şoimul şi ursul au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, şoimul cu mândria că era rapid si isteţ şi ursul mândru că el şi cu iepurele sunt singurele animale făra coadă din toata pădurea.
Şi-am încălecat pe-o şa..şi v-am spus povestea-aşa..şi-am mai încălecat pe-o căpşună şi totul a fost o mare minciuna.

by angel_of_transilvania 

Pozica mea face parte din poveste si continuă campania ecologică marca Îngerul din Transilvania.

În urmă cu 3-4 zile am scris un post în care vă invitam să ne suţineţi la un concurs de teatru organizat de AIESEC. Mulţumesc tuturor susţinătorilor care au fost de faţă (Mirela, Adelin, Mihai, doamna Director Camelia Cioacă şi încă doi băieţi veniţi din partea fetelor). Mulţumesc şi celor care nu au venit, dar s-au scuzat ulterior şi deasemenea mulţumesc şi celor care au promis că vin, dar nu au venit şi nici nu s-au scuzat.

Grupa 5  formată din Bloju Ionela Adelina şi Lăutaru Cristina de la Colegiul Naţional Maria Teiuleanu,
Cioacă Patricia şi Zgîrdea Cătălin de la  Colegiul Naţional Alexandru Odobescu) a obţinut un bine meritat loc 1 cu piesa Vindem România 3 la 10 lei. 

Scenariul a fost scris de către membrii grupei şi s-au respectat mai multe condiţii
-piesa să aibă cel puţin 5 minute şi cel mult 15
- toţi cei 4 membrii ai grupului au jucat în piesă, fiecare din ei având cel puţin 4 replici
-doi membrii ai grupului au încercat să vândă România, iar ceilalţi doi ar fi trebuit să o cumpere

Iată şi scenariul care a smuls hohote de râs din partea… mai mult a concurenţei şi mai puţin a publicului inexistent. Voi încerca să revin şi cu poze sau filmuleţe de la piesă.

Vindem România, 3 la 10 lei

Intrarea se face pe melodia Maria Tănase - Bun e vinul ghiurghiuliu primele 36 de secunde

 Pe scenă intră Ţaţa Maria şi Badea Gheorghe. Badea se împiedică la intrare, încearcă să se ridice, dar Ţaţa Maria îl loveşte peste bască.

 Ţaţa Maria: - Uită-te, dragă pă unde mergi!!! (isterică)

 Ţaţa Maria: (se apropie de standul României şi îşi dă ochelarii de soare jos de la ochi)

- My name is Maria… Ţaţa Maria! Puteţi să-mi ziceţi mamaie.

 Badea Gheorghe: -Ohooo…ia uite faaa. Beuturăăăă. Mâncareeee (ia damigeana în braţe)

 Era-Ameno secundele 20-36 (în timpul melodiei, cei doi mănâncă şi Badea Gheorghe îmbrăţişează damigeana)

Intră în scenă cele două englezoaice. Englezul 1 la standul României, iar Englezul 2 la standul Rusiei. 

Englezul 1 arată spre damigeană.

Englezul 1: -What is this?

Badea Gheorghe: -E ţuică fa. Prună curată.

 Englezul 1: -Oooo, ţuică fa? Interesting. Can I try???

Badea Gheorghe: -Daaaa…aşa e….trai pă plai dacă ai o damigeană d-asta.

 Englezul 1: -Nooo….try….drink (arată prin gesturi)

 Badea Gheorghe: -Aaaa. Drink… păi zii bre aşa!!! (încearcă să toarne ţuică în pahar, dar nu mai curge din damigeană)(scutură sticla şi se uită în ea)(îi curge ţuica pe faţă) 

Badea Gheorghe (către Ţaţa Maria) – Faaa, s-a terminat ţuica. Ce îi dăm ăsteia?

Ţaţa Maria: (isterică) –Cum dragă s-a terminat ţuica? Cine a băut ţuica? (îl loveşte peste cap) Nesimţitule! Ai băut toată ţuica!!!

Badea Gheorghe: -Ce-ai fa? Eu nu am băut nicio ţuică. O fi apărut vreo gaură neagră în damigeană.

Ţaţa Maria: - Stai o ţâră! (merge tiptil către standul Rusiei, ia sticla de Vodkă, gustă, se strâmbă şi scuipă) (vine înapoi la standul României şi îi toarnă în pahar Englezului 1)

Ţaţa Maria - Tot mai bună-i ţuica românească. 

Ţaţa Maria: -Drink! Verrry good!

Englezul1: (gustă) –This is like vodka!!!

Badea Gheorghe: - Nooo…no vodka…ţuică românească dă prună curată. Sută la sută românească. Houndred procent. Very good. Verz verrry goood. 

Englezul1: -Do you have food?

Ţaţa Maria: -Fund?

Englezul1: -Foood…eat.

Badea Gheorghe: -Aaaaaa…vărul IT din familia Adams are mult păr pe fund. Daaaa.

Englezul1: (îşi pune mânile în cap) – Hungry…eat. (se bate cu palma peste burtă)

Ţaţa Maria: -Gheorghe, eu cred că asta vrea mâncare! (îi dă să mănânce ce a mai rămas pe masă)

Englezul1: -I want more!!!

Ţaţa Maria: -Vrei să mori?

Englezul1: -More! More!

Badea Gheorghe: -Ce-ai mă dă faci ca ursu? Ia-i fa Mario beutura că s-a îmbătat!

Englezul1: - More food!

Ţaţa Maria: -Eu cred că asta mai vrea mâncare.

Badea Gheorghe: - Păi nu mai avem. Ia şi tu de la american şi dă-i.

(Ţaţa Maria fură happy meal de la americani şi gustă din el) 

Ţaţa Maria: - Ihhh. Plastic. Ăştia nu au auzit dă sarmale? (îi dă Englezului 1 să mănânce)

Badea Gheorghe: - Hai la Românica noastrăăă, 3 la 10 lei, 3 la 10 lei, Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, în primele 5 minute primiţi  Bucovina cado.

Englezul2: - Where is Rumenia? In Italy?

Englezul1: You are stupid?? Rumenia is in Kazahstan.

Badea Gheorghe: -În cazan…daaaa…am prune în cazan. Facem ţuică din ele.

Badea Gheorghe: - Hai bre, cumpăraţi România? Să mergeam şi noi acasă.

Englezul2: -What do you have for sale?  

Badea Gheorghe: -Ohooo…da’ ce n-avem…

Badea Gheorghe: -Avem pă Mătuşa Tamara, avem artişti, vipe-uri cunoscuţi în Italia şi Spania pă răzoru dă căpşuni… 

Ţaţa Maria: -Daaa. Guţă….şi Salam.

Badea Gheorghe: -Nooo… Salam ţine şi dă foame!

Englezul2: -Do you have freeways and rail stations?

Ţaţa Maria: - Ce zici maică?

Englezul2: -Rail stations. Ciu ciuuuuu.

Badea Gheorghe: -Ciuciu. Mult ciuciu aveeeem.

Badea Gheorghe: -Vindem Mario şi peştera Muierii? Că… oricum e pentru voi!!! Apăi noi bărbaţii n-avem ce căta acolo. Dacă-i musai o dau cu tine!!! 

(Englezul 1 scoate un pachet de Orbit şi Badea Gheorghe se întoarce spre el) 

Badea Gheorghe: - No… vezi tu ceapa asta? Când oi muşca o dată din ea, nu-ţi mai trebe nici Orbit, nici Tic Tac.

(Badea Gheorghe muşcă din ceapă şi englezii se strâmbă)

Englezul1: -Rumenia is a secured country? 

Badea Gheorghe: -Securiti? No….uite-aici grenada oltenească. Cea mai puternică armă nucelară. (scoate şoseta)(englezii se strâmbă, Ţaţa Maria inspiră adânc)

Englezul2: -Do you have something funny? Music…soap operas or…

Badea Gheorghe: - Ohooo…vă dăm maneleee, să crape banii, să moară duşmanii, să zboare dolarii că suntem deştepţi ca bolovanii. Hai puicuţo, gagicuţo… dansează din buric ţaţo Mario să vadă englejii. Manelele e viaţa mea.

Planeta moldova secundele 10-38 scădere volum 

Englezul2: -Ok. Let’s buy Romania. I like this country. You have interesting stuff.

Ţaţa Maria: -Auzi mă Gheorghe? Da’ dă ce să vindem noi România? Că-i frumoasă?

2:55-3:38 Maria Tanase - Bun e vinul ghiurghiuliu (se prind toţi în horă şi la final se apleacă în faţa publicului) 

Ştiu şi îmi cer scuze că am cam neglijat blogul în ultimele zile, dar în ultima vreme am avut foarte mult de lucru. Aş vrea să povestesc ceva ce mi s-a întâmplat Duminică seara, dar, mai înainte trebuie să specific că nu prea îmi plac bătrânii. Nu îmi plac bătrânii pentru că put, pentru că au păr în nas şi în urechi, pentru că au idei comuniste şi pentru că mulţi dintre ei au pensii mai mari decât salariile tinerilor. Şi acum să vă spun unde voiam să ajung…

La sfârşitul spectacolului din clădirea teatrului Alexandru Davila a ieşit un bătrânel de aproximativ 80 de ani, care avea în mână aproximativ 30 de cartonaşe publicitare. Recunosc, la început am râs. Le admira aşa cum un copil admiră o jucărie nouă, le întorcea pe toate părţile şi le arăta la oamenii din staţie. Asupra noastră, mai exact asupra lui Drojdie aveam şi noi 3 astfel de cartonaşe, iar bătrânelul ni le arăta mândru pe ale lui: “-Uite, am şi eu.” Într-un final a venit şi mult aşteptatul autobuz, unde am intrat în vorbă cu bătrânelul Mi-a spus că merge mereu la teatru şi la “filaromică” (probabil filarmonică) şi că îi place foarte mult. Mă admira pe mine şi pe iubita mea, Mirela şi ne spunea că suntem tineri şi frumoşi. Ne spunea că ne va fi uşor să ne facem un viitor frumos împreună, după care mai multe lacrimi i-au umezit obrajii arşi de vreme şi s-a îndepărtat uşor către uşa autobuzului. Probabil nu mai are pe nimeni şi nu mai are cu cine să vorbească sau şi-a adus aminte de tinereţea lui… cert este că ceva l-a emoţionat foarte tare.

Pentru cei care din când în când mai merg la teatru şi la filarmonică şi întâlnesc acest bătrânel, v-aş ruga să nu faceţi mişto-uri de 2 bani crezând că el este un fel de “Michael”. Ar fi mai drăguţ dacă aţi intra în vorbă cu el şi dacă aţi avea răbdarea să vă povestească o parte din viaţa lui. Probabil i-ar face mai mult bine decât orice sumă de bani faptul că cineva încă îi mai dă atenţie. Şi că spusele lui încă mai par să aibă valoare…

Am tot vorbit eu de acest Halloween Party, poate mai mult decât ar trebui, dar a urmat să aflăm şi părerea elevilor, motiv pentru care au fost completate 30 de chestionare. Iată şi rezultatele:

1. Ce părere aveţi despre costul invitaţiilor?
a)  mic……….52,38%
b) acceptabil……47,62%
c)  mare………………..0%

2.Cum vi s-a părut decorul, sala (locaţia)?
a) mi-a plăcut………………………………………38.1%
b) acceptabil……………………………57,14%
c) nu avea nicio legătură cu evenimentul….4,76%

3.Muzica a fost:
a) super tare……………………..42,85%
b) drăguţă………………………..42,85%
c) mi-au plăcut doar unele melodii….9,52%
d) nepotrivită……………………………….4,78%

4.V-aţi simţit în siguranţă în timpul petrecerii?
a) da….100%
b) nu……….0%
c)nu ştiu….0%

5.Ce părere aveţi despre organizarea concursului de miss/mister?
a) drăguţ…………………………………52,38%
b) nu prea am înţeles despre ce e vorba….33,32%
c) nu mi-a plăcut………………………………….14,3%

6.Veţi mai participa şi în anii următori la astfel de evenimente?
a) da……85,82%
b) nu……………..0%
c) nu ştiu…14,28%

7.Credeţi că ar fi interesant un Bal al bobocilor asociat cu o petrecere de Halloween sau de Crăciun?
a) da……52,38%
b) nu………..23,8%
c) nu ştiu….23,8%

Nota dată de către elevi evenimentului este 7,89.

Elevii consideră că:
-evenimentul ar fi trebuit să dureze mai mult,
-nu s-a înţeles despre ce este vorba la concursul de miss/mister
-ar fi trebuit să se găsească şi ceva de mâncare pe mese
-ar fi fost nevoie de o sală mai mare
-au lipsit luminile şi laserele disco
-evenimentului i-a lipsit o formaţie celebră/artist care să cânte live
-au lipsit MANELELE

Elevilor le-au plăcut:
-profesorii din juriu
-cei doi Dj
-decorul din frunze
-sticlele de suc
-atmosfera
-fetele
-pânza de păianjen de pe perete
-muzica
-costumele
-concursul de miss/mister

 

Mulţumesc încă o dată tuturor celor care au contribuit pentru organizarea acestui eveniment. (exceptând o fetiţă parşivă, bună prietenă cu mine când e vorba de învoit de la ore şi de intrarea la spectacol fără să cumpere invitaţie şi care după ce nu mai are nevoie de mine mă înjură şi mă ameninţă de parcă i-am omorât familia). Ştiu că cel mai deştept cedează primul şi că nu e frumos să spun ce am spus pe un site public vizitat de 200 de persoane pe zi, dar mă simt obligat să fac cunoscut acest lucru

Ok. Daca ieri am prezentat fluturaşi coloraţi cu un limbaj formal şi perfecţionist, astăzi voi prezenta Halloween party - Odobescu 2008 din perspectiva mea ca organizator.

Şi…dacă în articolul trecut am terminat cu mulţumiri, de data aceasta le voi pune la început:
Fără alte cuvinte, mulţumesc “indienilor”, “băieţi veseli” de la clasele 11D, 11F, 12D şi nu numai, care au făcut necesară prezenţa unui echipaj al poliţiei pe tot parcursul evenimentului. Mulţumesc pentru sutele de ameninţări: “unde te prindem, acolo te batem”, “nu e bine sa te pui cu noi”, “o să îţi pară rău”, ameninţări care m-au făcut să mă simt o persoană importantă, influentă şi intangibilă.

Şi acum gata cu mulţumirile. Voiam să vorbesc puţin despre playlist care nu a fost ales întâmplător. Super hit-ul BADE PĂLĂRIE NOUĂ al Margaretei Pâslaru, melodia aleasă pentru deschidere ar fi trebuit să fie întâmpinat cu oarece huiduieli şi înjurături (cel puţin, acesta era scopul melodiei). În loc de manifestările de microbişti la care ne aşteptam din partea invitaţilor s-a întâmplat un lucru sadic, mai sadic decât melodia în sine. Toată lumea s-a prins de mână şi a început să danseze o horă mare pe toată durata melodiei, calmi şi veseli ca şi cum ar fi ştiut ce urmează. Au fost prezentate fetele concurente la miss şi băieţii care au luptat pentru titlul de mister şi a continuat distracţia pe ritmuri house şi electro. Şi acum, trebuie să recunoaştem că microfonul Dj-ului nu făcea faţă, astfel că s-a făcut auzit cu greu când a anunţat prima probă pentru miss şi mister, dar într-un final, toţi participanţii au înţeles ce trebuie să facă, astfel că au decorat cei nouă dovleci cum au ştiut mai bine. Toate bune şi frumoase şi s-a respectat programul până pe la ora 20:00, când două dintre colege noastre de la clasa a 9-a ar fi trebuit sa cânte şi să ne încânte.

Asta ca fiind un comentariu puţin răutăcios din partea mea “Să nu ai niciodată încredere în roackeri”. Le iertăm şi le înţelegem pe colegele noastre pentru că sunt în clasa a 9-a. Fetele ar fi trebuit să vină înainte de începerea spectacolului să facă repetiţii, să îşi acordeze chitara, să regleze aparatura…dar…e mai drăguţ să facem probe de microfon şi să rupem boxele în două în jumatea petrecerii. Beleaua mare nu ar fi asta, ci faptul că după ce am renunţat la ideea de a asculta o melodie live cântată la chitară, colega noastră muzicantă a călcat pe cablul de la prelungitor şi am rămas fără curent. Eiii ei, ce-i de făcut.  Câteva persoane priveau dezamăgite spre mine şi spuneau: “ăăăă, nu mai avem curent…ce urât a ieşit…trebuie să plecăm acasă…”. Gândeşte repede, îngere că e problemă mare şi…deodata vine ideea salvatoare. O tobă mică, dar care făcea gălăgie foarte mare, a reuşit să atragă atenţia invitaţilor pentru câteva minute, timp în care am reuşit să punem în funcţiune staţia.

Şi… totuşi…am pus în funcţiune doar staţia, nu şi calculatorul în care aveam salvate toate melodiile.  Noroc cu domnu Claudiu sau Abu Muhad Alzarkawi, nenea talibanu’ din stânga pozei, care a cuplat telefonul lui mobil direct la staţie, astfel că lumea a început din nou să danseze. Şi să nu uităm că până ne-a adus Claudiu telefonul, ne-a salavat un alt coleg de la 10A care a luat microfonul şi…. “M-am născut între Carpaaaaaţi… la poale de munteee…. dintr-o mamă şi 5 taaaţi….”
Şi calculatorul a fost pus în funcţiune după aproximativ zece minute şi s-a reluat programul normal.
Melodii ca meneaito, limbo,  old pop in on oak, sârba, hora, dar şi mai multe melodii blues celebre  şi-au făcut pe deplin datoria reuşind să le ridice chiar şi pe doamnele profesoare în picioare şi să le facă să ni se alăture la dans.

Cam atât despre muzică… despre presă… pentru cei de la PRO TV, s-au oferit premii Flash Memory (Memory stick) de 1 şi 2 GB, în niciun caz carduri de memorie. Pentru Societatea Argeşeană, elevul Moiceanu Ştefan nu era de la clasa 9A ci de la 9F. Despre Argeş TV nu comentez pentru că nu am văzut reportajul, deşi am auzit că a ieşit foarte cool.

Ca informaţie pentru colegii dezamăgiţi pentru că “a durat prea puţin”. Şi eu mi-aş fi dorit să dureze mai mult evenimentul, dar ca urmare a unor ameninţări venite din partea colegilor “băieţi veseli” despre care am vorbit mai sus, poliţia a considerat că ar fi bine să plecăm puţin mai devreme pentru a putea menţine securitatea şi pentru a evita orice fel de conflict.

Ce mi s-a părut mie foarte tare… Poliţia Comunitară care s-a deplasat special din cauza noastră până la colegiu, pentru a dirija circulaţia astfel încât să nu se producă un blocaj.

Şi mai aveam de vorbit despre bani. Am fost întrebat ce s-a făcut cu aşa de mulţi bani. S-au strâns fix 750 RON din care au costat 230 RON sucurile, 170 RON premiile, 100 RON paza şi încă 100 de lei bomboanele, lumânările, plicurile pentru invitaţii şi alte nimicuri. Oricare din cei care au plătit pentru aceste invitaţii poate să vadă procesul verbal şi toate bonurile la doamna profesoară de engleză Carmen Negescu. A rămas necheltuită o sumă de 146 de lei care va ajunge în bugetul “High School Flash” (revista liceului) şi care vor fi folosiţi pentru cumpărarea unei imprimante mai performante.

În zilele următoare se va face o statistică (un chestionar) despre eveniment, ale cărui rezultate vor fi publicate pe blog.

 

Vrăjitoare cu mături, vampiri, mumii, piraţi, ţigănci, spiriduşi, crăciuniţe, reni, monştri, prinţese ale morţii, clowni, terorişti arabi, mimi,  chiar şi Superman cu nişte chiloţi plasaţi strategic peste pantaloni şi un medic ginecolog şi-au făcut apariţia joi seara la Colegiul Naţional Alexandru Odobescu din Piteşti cu ocazia balului de Halloween 2008.

Într-o sala decorată pe măsura evenimentului cu pânze de păianjen, dovleci, postere cu vampiri şi cu  ştreang care aştepta liniştit sa fie folosit (norocul nostru că nu au fost EMO kids la eveniment) sute de spirite au bântuit pe ritmul muzicii alaturi de DJ Alexe Marius si Vâlceanu Radu.

Şi pentru că a fost un super party, nu puteau să lipsească nici concursurile, astfel că au fost premiate cel mai sinistru, cel mai original şi cel mai haios costum.
De asemenea, concursul de MISS şi MISTER Halloween a făcut valuri în rândurile publicului.

Mister Halloween 2008 a fost ales domnul doctor ginecolog Ştefan Moiceanu de la clasa 9F, care ne-a rugat să îl scuzăm că are halatul pătat de sânge deoarece a venit direct de la spital, unde a trebuit să trateze de urgenţă o pacientă.

Titlul de Miss Halloween i-a revenit unei ţigăncuşe Roxana Baciu de la clasa a 9-a B (că d-aia e fata lu’ bulibaşa). Ea ne-a încântat cu ţinuta ei roşie “cu bănuţi din aur adevărat”, spune ea. Eu tind să o cred, pentru că nu m-a lăsat să mă apropii foarte mult cu foarfeca de costumul ei.

 

Mărcile Coca Cola, Fanta, Schweppes şi Capy au îmbrăcat şi ele uniforme de sărbătoare astfel încât niciun vampir să nu plângă de dorul sângelui rece şi proaspăt.

Şi acum mulţumirile:

Mulţumim:
-Doamnei profesoare Carmen Negescu (profesor coordonator) pentru că ne-a acceptat timp de două săptămâni în laboratorul de engleză unde am făcut toate pregătirile şi pentru că i-a învoit pe organizatori de la mai multe ore
-Doamnei director Daniela Bran care ne-a susţinut şi a făcut posibil acest party
-Doamnei director adjunct Camelia Cioaca pentru că a fost alătiuri de noi
-Doamnei profesor Gherghina Marinela (consilier educativ) care ne-a sfătuit şi ne-a susţinut astfel încât să nu avem probleme cu securitatea

Multumim de asemenea:

-Tuturor profesorilor care ne-au susţinut, ne-au învoit şi ne-au onorat cu prezenţa
-Claselor 12i, 11A, 11i, 10A, 10G şi 10H care au ajutat la promovarea evenimentului, la partea de design interior, la preselecţia şi coregrafia pentru MISS şi MISTER şi la menţinerea bunei dispoziţii în rândul invitaţiilor
- elevei Costin Doria pentru poze şi pentru decorul de coşmar

Şi nu în ultimul rând, mulţumim tuturor colegilor care au cumpărat invitaţii şi au avut încredere că o să fie drăguţ…

va urma…