Ingerul Din Transilvania

Ok. Daca ieri am prezentat fluturaşi coloraţi cu un limbaj formal şi perfecţionist, astăzi voi prezenta Halloween party - Odobescu 2008 din perspectiva mea ca organizator.

Şi…dacă în articolul trecut am terminat cu mulţumiri, de data aceasta le voi pune la început:
Fără alte cuvinte, mulţumesc “indienilor”, “băieţi veseli” de la clasele 11D, 11F, 12D şi nu numai, care au făcut necesară prezenţa unui echipaj al poliţiei pe tot parcursul evenimentului. Mulţumesc pentru sutele de ameninţări: “unde te prindem, acolo te batem”, “nu e bine sa te pui cu noi”, “o să îţi pară rău”, ameninţări care m-au făcut să mă simt o persoană importantă, influentă şi intangibilă.

Şi acum gata cu mulţumirile. Voiam să vorbesc puţin despre playlist care nu a fost ales întâmplător. Super hit-ul BADE PĂLĂRIE NOUĂ al Margaretei Pâslaru, melodia aleasă pentru deschidere ar fi trebuit să fie întâmpinat cu oarece huiduieli şi înjurături (cel puţin, acesta era scopul melodiei). În loc de manifestările de microbişti la care ne aşteptam din partea invitaţilor s-a întâmplat un lucru sadic, mai sadic decât melodia în sine. Toată lumea s-a prins de mână şi a început să danseze o horă mare pe toată durata melodiei, calmi şi veseli ca şi cum ar fi ştiut ce urmează. Au fost prezentate fetele concurente la miss şi băieţii care au luptat pentru titlul de mister şi a continuat distracţia pe ritmuri house şi electro. Şi acum, trebuie să recunoaştem că microfonul Dj-ului nu făcea faţă, astfel că s-a făcut auzit cu greu când a anunţat prima probă pentru miss şi mister, dar într-un final, toţi participanţii au înţeles ce trebuie să facă, astfel că au decorat cei nouă dovleci cum au ştiut mai bine. Toate bune şi frumoase şi s-a respectat programul până pe la ora 20:00, când două dintre colege noastre de la clasa a 9-a ar fi trebuit sa cânte şi să ne încânte.

Asta ca fiind un comentariu puţin răutăcios din partea mea “Să nu ai niciodată încredere în roackeri”. Le iertăm şi le înţelegem pe colegele noastre pentru că sunt în clasa a 9-a. Fetele ar fi trebuit să vină înainte de începerea spectacolului să facă repetiţii, să îşi acordeze chitara, să regleze aparatura…dar…e mai drăguţ să facem probe de microfon şi să rupem boxele în două în jumatea petrecerii. Beleaua mare nu ar fi asta, ci faptul că după ce am renunţat la ideea de a asculta o melodie live cântată la chitară, colega noastră muzicantă a călcat pe cablul de la prelungitor şi am rămas fără curent. Eiii ei, ce-i de făcut.  Câteva persoane priveau dezamăgite spre mine şi spuneau: “ăăăă, nu mai avem curent…ce urât a ieşit…trebuie să plecăm acasă…”. Gândeşte repede, îngere că e problemă mare şi…deodata vine ideea salvatoare. O tobă mică, dar care făcea gălăgie foarte mare, a reuşit să atragă atenţia invitaţilor pentru câteva minute, timp în care am reuşit să punem în funcţiune staţia.

Şi… totuşi…am pus în funcţiune doar staţia, nu şi calculatorul în care aveam salvate toate melodiile.  Noroc cu domnu Claudiu sau Abu Muhad Alzarkawi, nenea talibanu’ din stânga pozei, care a cuplat telefonul lui mobil direct la staţie, astfel că lumea a început din nou să danseze. Şi să nu uităm că până ne-a adus Claudiu telefonul, ne-a salavat un alt coleg de la 10A care a luat microfonul şi…. “M-am născut între Carpaaaaaţi… la poale de munteee…. dintr-o mamă şi 5 taaaţi….”
Şi calculatorul a fost pus în funcţiune după aproximativ zece minute şi s-a reluat programul normal.
Melodii ca meneaito, limbo,  old pop in on oak, sârba, hora, dar şi mai multe melodii blues celebre  şi-au făcut pe deplin datoria reuşind să le ridice chiar şi pe doamnele profesoare în picioare şi să le facă să ni se alăture la dans.

Cam atât despre muzică… despre presă… pentru cei de la PRO TV, s-au oferit premii Flash Memory (Memory stick) de 1 şi 2 GB, în niciun caz carduri de memorie. Pentru Societatea Argeşeană, elevul Moiceanu Ştefan nu era de la clasa 9A ci de la 9F. Despre Argeş TV nu comentez pentru că nu am văzut reportajul, deşi am auzit că a ieşit foarte cool.

Ca informaţie pentru colegii dezamăgiţi pentru că “a durat prea puţin”. Şi eu mi-aş fi dorit să dureze mai mult evenimentul, dar ca urmare a unor ameninţări venite din partea colegilor “băieţi veseli” despre care am vorbit mai sus, poliţia a considerat că ar fi bine să plecăm puţin mai devreme pentru a putea menţine securitatea şi pentru a evita orice fel de conflict.

Ce mi s-a părut mie foarte tare… Poliţia Comunitară care s-a deplasat special din cauza noastră până la colegiu, pentru a dirija circulaţia astfel încât să nu se producă un blocaj.

Şi mai aveam de vorbit despre bani. Am fost întrebat ce s-a făcut cu aşa de mulţi bani. S-au strâns fix 750 RON din care au costat 230 RON sucurile, 170 RON premiile, 100 RON paza şi încă 100 de lei bomboanele, lumânările, plicurile pentru invitaţii şi alte nimicuri. Oricare din cei care au plătit pentru aceste invitaţii poate să vadă procesul verbal şi toate bonurile la doamna profesoară de engleză Carmen Negescu. A rămas necheltuită o sumă de 146 de lei care va ajunge în bugetul “High School Flash” (revista liceului) şi care vor fi folosiţi pentru cumpărarea unei imprimante mai performante.

În zilele următoare se va face o statistică (un chestionar) despre eveniment, ale cărui rezultate vor fi publicate pe blog.