Ingerul Din Transilvania

Se spune că era odata o vulpe şi un şoim care se certau mereu, chiar şi fără motiv.
Într-o zi, vulpea a pus gând rău şoimului;
-Eu mănânc pui de găină şi…la nevoie şi găini. Oare ce gust are carnea de şoim???
După cum toţi cunoaştem cât este vulpea de şireată, ea puse la cale un plan;
-O sa fiu foarte draguţă cu şoimul, ba chiar o să-l invit la masă şi atunci…haţ..hihihi, sigur o sa-mi ating scopul…
Zis şi făcut. Vulpea a început să se plimbe prin locurile unde ştia că îl găseste pe şoim.
Din vorbă-n vorbă il convinse pe şoim ca într-una din zile să ia masa împreună.
Bănuind că vulpea pune ceva la cale, şoimul a fost de acord cu o condiţie, aceea de a lua masa în bârlogul lui Moş Martin, un prieten vechi de-al lui.
Văzând că nu are de ales, vulpea a acceptat, gândind că va găsi ea o soluţie.
După discuţie, vulpea a început sa umble pe la rudele sale pentru a face rost de cele mai bune mâncăruri, promiţând că va împarţi şoimul cu ele.  (cu rudele, bre, nu cu mâncărurile)
În ziua ospăţului, vulpea ajunse la urs cu câteva ore mai devreme, pentru a pregati şi aranja masa. Ştiind despre ce este vorba, ursul a primit-o pe vulpe, ba chiar a şi ajutat-o.  Când şoimul a ajuns la bârlogul ursului, cei trei s-au asezat la masă şi au început sa mănance. Vulpea se gândea doar la planul ei:
- Trebuie să scap de boşorogu’ ăsta pentru că altfel nu-l pot prinde pe şoim.
Încercând sa distragă atenţia lui Moş Martin care era tot timpul cu ochii pe ea, vulpea s-a prefăcut că s-a ars luând o cratiţă de pe foc, ştiind că sigur, acesta va sări în ajutorul ei şi nu va mai fi atent la activităţile sale.
Profitând de ocazie, vulpea s-a repezit la şoimul care atent fiind a zburat, iar in loc sa-l muşte pe şoim, aşa cum plănuise ea, l-a muşcat pe urs de coadă aşa de tare încât i-a rupt-o.
De furie, ursul, imediat a prins-o şi a bătut-o pâna când i s-a inroşit blana, şi… de atunci nu mai are ursul coadă şi tot de atunci e si vulpea roşie şi pitică.
Şoimul şi ursul au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, şoimul cu mândria că era rapid si isteţ şi ursul mândru că el şi cu iepurele sunt singurele animale făra coadă din toata pădurea.
Şi-am încălecat pe-o şa..şi v-am spus povestea-aşa..şi-am mai încălecat pe-o căpşună şi totul a fost o mare minciuna.

by angel_of_transilvania 

Pozica mea face parte din poveste si continuă campania ecologică marca Îngerul din Transilvania.